V-ati gandit vreodata ca ar putea fi o legatura intre Kazahstan si Pink Floyd? Nici eu! Dar acum exista!...

Aceia dintre voi care ati purtat vreodata in buzunar ambalajul unei cutii de biscuiti, de exemplu, pentru ca ati intalnit un cos de gunoi abia dupa 100 de metri si n-ati vrut sa murdariti locul pe unde ati trecut veti descoperi, intelege si va veti entuziasma pe deplin de aceasta legatura. Dar sa le luam pe rand...Putini oameni, in afara de geografii profesionisti mai stiu ca, in urma cu circa 70 de ani, exista pe teritoriul de azi al Kazastanului o mare - Marea Aral considerata, ca marime, al patrulea lac al planetei.

Marea Aral scalda, pe atunci o suprafata de 68.000 kilometri patrati intre fostele republici sovietice Kazastan si Uzbekhistan (situat in sudul Kazastanului). Aceasta suprafata de apa era alimentata de doua rauri, Amu Darya si Syr Darya. E inutil sa mai vorbim de binefacerile unui astfel de lac situat intr-o zona aproape desertica ( am avut ocazia sa vizitez locuri aflate la doar 500 de kilometri, mai la vest): o binefacatoare biodiversitate, apa potabila si pentru irigatii - din belsug, precum si o abundenta economica neobisnuita pentru URSS-ul acelei epoci. Dar s-a imtamplat ceva...

         Conducatorul de atunci al imperiului comunist a decis ca acele rauri trebuie sa dispara; nu era nevoie de ele in zona! Pur si simplu! Si le-a fost deviat cursul, iar lucrurile au ramas asa pana azi, desi primitivul Nichita Hrusciov - care a fost analfabet, la propriu, pana la 25 de ani - a murit in 1971. Urmarea? S-a produs cel mai mare dezastru ecologic datorat, nu unui accident sau nepasarii umane, ci unei decizii ... politice! Povestea detaliata a secarii intentionate a Marii Aral, am aflat-o dintr-un reportaj inedit, realizat la fata locului de doi conationali de-ai nostri - un ungur si un roman - pe care o puteti citi aici, in articolul Unde esti, Marea Aralului?!

          Iar legatura cu Pink Floyd?... Ehee, este si-aici o mica istorioara!

Legendara trupa britanica, cunoscuta ca fiind "inventatoarea" curentului de rock progresiv, s-a remarcat prin aceea ca a subsumat fiecare creatie, fiecare album unei idei anume, unei teme a existentei ce trebuie transmisa neaparat umanitatii. Cum? Evident, prin limbajul universal al muzicii!

Astfel, toate albumele Pink Floyd, cel putin incepand cu "The Dark Side of the Moon" - 1973, au avut o astfel de tema centrala.

         Insa ultimul album al trupei, condusa inca din 1985 (dupa plecarea co-fondatorului Roger Waters) de catre chitaristul David Gilmour, intitulat "The Endless River" este primul album Pink Floyd care nu are la baza o tema sau o idee; el a fost creat dintr-un motiv! Acela al cinstirii memoriei colegului lor Richard Wright - deasemenea, co-fondator la grupului - care a murit in 2008, dupa o lunga lupta cu cancerul. Intregul album este construit pe baza a aprox. 20 de ore de creatie muzicala a lui Richard Wright, ce nu si-au mai gasit locul in conceptul albumului precedent - "The Division bell", din 1994.

           Abia acum apare legatura cu Kazastanul. David Gilmour si bateristul Nick Mason, pe langa omagiul adus fostului lor coleg s-au gandit sa lase omenirii un mesaj, o tema de meditatie. Si au facut asta cum stiu ei mai bine: prin muzica. L-au chemat pe directorul departamentului de creatie al trupei - Aubrey Powell - si i-au cerut sa conceapa un videoclip pentru piesa "Louder Than Words", compusa pe versurile sotiei lui David Gilmour - Polly Samson. Regizorul Aubrey Powell le-a propus celor doi un grupaj de imagini cu dezastrul ecologic al Marii Aral, iar ei au fost de acord, mai ales ca avusesera ocazia sa treaca prin zona, la cosmodromul de la Baikonur, aflat in apropiere. Intr-un interviu recent, pe care-l puteti citi AICI, Aubrey Powell explica toata povestea acestui video-clip. Cum a iesit?

            Il puteti viziona pe YouTube AICI si puteti vedea ca fiecare secunda a clip-ului este incarcata, nu de semnificatii si de simboluri, ca in albumele de pana acum, ci de trimiteri directe la doua aspecte: imagini omagiale ale regretatului lor coleg pe de-o parte, iar pe de alta parte imagini cu drama locuitorilor din fostul oras-port maritim Aralsk (documentat si de romanii nostri, in articolul de mai sus), situat pe fostul tarm al Marii Aral.

             Sunt deosebit de sugestive imaginile cu bunicul care, varsa o cana cu sare peste o harta a Marii Aral, pentru a le ilustra nepotilor lui, uimiti si neincrezatori felul cum, pe vremuri, vapoarele strabateau valurile marii pentru a le aduce peste; dar copiii raman tot copii: pana la ce a mai ramas din fosta mare este cale lunga de strabatut, iar cand ajung la epave simuleaza, in joaca, pescuitul in timp ce locuitori de toate varstele ai orasului, privesc "in larg", la semnalizarea cu oglinda a unuia din copii, tot la fel cum si bunicul priveste cu ochi pustiiti la desertul care incepe acum chiar de langa macaralele intepenite ca niste fosile...

               Cat despre versuri, este de prisos orice comentariu, nu ca ar fi lipsite de substanta lirica, cata vreme imaginile vorbesc... "mai sonor decat cuvintele" ("Louder Than Words")...