Ne minunam de speciile de mitocani din orasele romanesti, le clasificam si le descriem, in pagubosul spirit romanesc numit generic "haz de necaz", dar nu se intreaba nimeni cum au aparut aceste specii, cum au evoluat, cum s-au adaptat vremurilor, care este rostul existentei lor in societate... Pai, sa vedem... Mai intai, fara indoiala aceste "specii"sunt oameni ca noi, care coabiteaza cu noi. Luati individual, fiecare din reprezentantii acestora s-a nascut ( intr-o familie din Romania ), a avut parinti, frati, surori si o copilarie, a urmat ( sau nu ) o scoala generala, au muncit ( sau nu ) in campul ocupational al pietii muncii; deci nu sunt nici extraterestri, nici emigranti elvetieni, suedezi sau de alte nationalitati; sunt din Romania noastra, au aparut dintre noi! Si, putem fi de acord ca, la data aparitiei "Atlasului" au o varsta de circa 20-30 de ani; daca i-am incadrat in timp astfel, acceptam si faptul ca parintii lor sunt oameni de circa 40-45/maxim 50-55 de ani. Adica speciile de mitocani ori erau, la Revolutie, niste copii de cca. 10 ani, ori s-au nascut imediat dupa "Intamplarile din Decembrie". Insa evolutia lor a urmat tiparul de mai sus in care parintii, cei mai importanti factori de modelare a unei fiinte umane au actionat cumva...(sau nu); despre scoala nu mai vorbim, caci stim cum s-a degradat de la Revolutie incoace. Mai pe scurt, cei ce au acum 40-50 de ani se pot intreba daca nu cumva speciile de mitocani sunt reziduurile exercitarii rolului de parinti, orice parinte de 40-50 de ani se poate intreba daca a zamislit si creat un mitocan sau un om care va da plusvaloare Romaniei de maine.
Se naste intrebarea: care generatie este mai ratata, cea a parintilor care au crescut in familiile lor actualii "mitocani" sau cea a "mitocanilor" de acum, din zilele aparitiei "Atlasului" si care vor deveni si ei parinti?
Va invit sa gasim raspunsul impreuna! Daca vom putea...
Este un punct de vedere.
RăspundețiȘtergereŞi nu lipsit de substanţă.
Dar eu am o părere mai puţin .. paşnică (ca să fiu în trendul autocaracerizării tale).
"Atlasul" poate fi un demers civic de bnă intenţie. Nu este primul demers de gen al iniţiatorilor. Dar de astă dată se croieşte (mai mult sau mai puţin întâmplător) pe o anomalie conceptuală cu ţintă politică şi cu efect manipulator.
Este şi aici un "război" intelectual. "Războiul împotriva minţii noastre" ca să fac o parafrază.
Mă refer la lupta mijloacelor media de a ascunde efectiv subiectele nu doar importante ci VITALE pentru sănătatea naţiunii, precum discutarea conceptelor economice şi sociale de tip capitalist, locul doctrinelor diferitelor formaţiuni politice în contextul ăsta, efectele crizei şi modul în care populaţia trebuie să abordeze situaţia, necesitatea funcţionării instituţiilor organizatorice elementare ale statului precum legislativul sau justiţia...şamd
În timp ce subiecte de asemenea greutate sunt pur şi simplu cvasi-INEXISTENTE pe taraba media, se discută la un volum incredibil de "piţipoance", "succesuri"....Gigi şi Vanghelie.
În ansamblul ăsta piratul de la Cotroceni este borbandat cu pungi de vorbe de la etaj, pe lipsurile educaţionale (unele reale altele inventate) fără să se sufle o vorbă privind orientarea politică şi economică spre care tinde personul.
În celălalt taler avem spilcuitul Crin (ce urmează manechinului Tăriceanu) sau "elegantul" Duda, despre a căror orieare politică se vorbeşte la fel e deloc ca şi a adversarului lor.
Astfel că locul "Atlasului" în marele tablou al politicii româneşti este perfect reglat pentru a fi folosit în cu totul alte scopuri decât însănătoşirea civică.